Descriere istoric
Interesul meu pentru parenting a început chiar înainte de venirea pe lume a lui Darius – băiatul meu cel mare și curios.
Îmi doream să-i fie bine cu noi și să creștem împreună frumos, așa că am început să caut cele mai bune metode: de la alăptare, babywearing și lectură, până la jucării potrivite vârstei și cursuri de parenting care să mă ajute să-l înțeleg mai bine.
După nașterea lui Rareș, băiatul meu cel inteligent și iubăreț, provocările s-au amplificat – și odată cu ele, dorința mea de a mă înțelege mai bine ca părinte.
Lectura a devenit refugiul și puntea noastră de conectare. Seară de seară (dar nu numai), poveștile ne-au adus mai aproape, iar biblioteca noastră a crescut odată cu noi.
Cursul Cercul Siguranței m-a ajutat să înțeleg mai profund nevoile copiilor mei, dar și propriile mele dificultăți de adult.
Așa am descoperit EFT – Terapia Centrată pe Emoții, care mi-a arătat cât de mult se ascunde în spatele fiecărui gest, cuvânt sau tăcere.
De atunci, pas cu pas, am învățat să ascult emoțiile – ale mele, ale copiilor, ale celor din jur.
Cu timpul, băieții au crescut, dar dragul de povești a rămas.
Într-o seară, Rareș mi-a cerut „să-i inventez una nouă”. Nu a fost cea mai reușită, dar i-a plăcut. Și mie, și lui.
Am început să scriu tot mai multe povești — unele din joacă, altele inspirate din viața noastră de zi cu zi.
Au fost și povești în care băieții au devenit personajele principale. Acum le place la nebunie, deși la început erau puțin reticenți când și-au auzit propriile nume rostite în povești.
La un moment dat am vrut să scriu despre bullying — o provocare prin care trec mulți copii și părinți, inclusiv noi.
Dar după câteva rânduri m-am oprit. Am simțit că ceva lipsește.
Din tot ce am învățat prin EFT, știam că un comportament nu se schimbă doar pentru că citești o poveste despre cum „ar trebui să fii”, ci doar atunci când cineva îți vede și îți înțelege emoțiile și nevoile.
Așa am început să scriu altfel de povești — povești în care emoțiile au glas și sunt ascultate cu blândețe.
Am învățat că atunci când le privim cu răbdare, chiar și lacrimile, furia sau teama pot deveni căi spre înțelegere.
Pentru mine, aceasta este adevărata transformare: momentul în care o emoție văzută cu inimă deschisă ne apropie de cea mai frumoasă formă a noastră.
Poate nu am fraze ca autorii consacrați pe care îi citim și recitim, dar știu că în mijlocul fiecărei povești se află un adevăr venit din inimă.
💗 Idearium – acolo unde inima ghidează și mintea creează
Sub umbrela Idearium s-au dezvoltat, natural, cinci ramuri care spun povestea mea în moduri diferite:
🌿 Idearium Stories – Povești care Deschid Mintea și Inima.
Povești terapeutice pentru copii și părinți, inspirate din lumea emoțiilor, a conexiunii și a naturii, create pentru a aduce mai multă înțelegere și apropiere în familie.
🔬 Idearium Science – Curiozitatea e începutul oricărei minuni.
Un loc al descoperirii, unde știința se întâlnește cu uimirea copilărească, prin iluzii optice, experimente chimice și jocuri STEAM care transformă învățarea într-o aventură.
🎲 Idearium Games – Când inima se joacă, mintea se deschide.
Jocuri care aduc împreună inima și mintea, creând momente de conectare reală și bucurie autentică.
💫 Idearium Emotions – Descoperă puterea emoțiilor înțelese.
Resurse și instrumente inspirate din Cercul Siguranței și EFT, dedicate înțelegerii și reconectării emoționale în familie.
💻 Idearium Studio – Viziunea Ta, Ilustrată.
Atelierul meu de design grafic și ilustrație, care completează vizual celelalte ramuri Idearium și dă formă tuturor poveștilor.
În călătoria mea am avut și am parte de oameni valoroși, de la care am învățat și continui să învăț multe lucruri.
Le sunt recunoscătoare tuturor, chiar dacă nu îi voi numi aici – se știu ei cine sunt.
Voi menționa doar prezența soțului meu, mereu acolo – atât în viața noastră de zi cu zi, cât și ca sprijin emoțional și tehnic în proiectul Idearium, fără de care acest vis nu ar fi prins viață.
Dacă, prin ceea ce creez, reușesc să aduc un zâmbet pe chipul cititorului sau o întrebare blândă – „eu ce simt sau de ce simt asta?” – atunci știu că misiunea mea e împlinită.