Te-ai întrebat vreodată de ce, într-o lume atât de conectată digital, ne simțim adesea atât de deconectați de noi înșine? Gândurile noastre aleargă spre ziua de mâine, regretele se întorc în trecut, iar prezentul rămâne, de multe ori, o pagină nescrisă.

Puterea lui „Aici și Acum”

Singurul moment în care ne putem trăi cu adevărat viața este acum. Trecutul a trecut și nu îl mai putem modifica (îl putem înțelege și accepta, dar despre asta vom vorbi cu o altă ocazie), iar viitorul îl vom putea scrie doar în clipa de atunci.

De multe ori trăim cu iluzia că vom fi fericiți „cândva”, dacă reușim să atingem un anumit scop, dar uităm să ne bucurăm de viața însâși. Astfel, prezentul devine doar o zi de „ieri” plină de regrete. Căutăm adesea vinovați în exterior pentru ceea ce ni se întâmplă, fără să conștientizăm că suntem singurii protagoniști ai propriilor noastre vieți.

 

Gândurile, adesea, ne-o iau înainte și par să ne dicteze toată viața. Dar cine conduce: eu sau gândurile mele?

Ne lăsăm prinși în vârtejul minții și asta devine un mod de a trăi, ratând exact esența vieții. Lista de „to-do” nu se termină niciodată, iar gândurile noastre par un roi de albine agitate. În decursul anilor, ca părinte, am învățat că liniștea nu este absența zgomotului, ci prezența noastră deplină în momentul de acum.

De cele mai multe ori, credem că suntem una și aceeași cu fluxul nostru de gânduri. Ne lăsăm purtați de griji fără să realizăm că vocea din capul nostru este doar un mecanism. Este ca și cum am fi la volanul unei mașini care a pornit singură la drum, uitând că noi suntem cei care deținem controlul.

Eu nu sunt gândurile mele.

 

Aici intervine o perspectivă care schimbă totul. Mulți autori precum și Eckhart Tolle ne învață un adevăr eliberator: Tu nu ești mintea ta.

Mintea este un instrument util — o unealtă pe care ar trebui să o folosim atunci când avem nevoie de ea pentru sarcini practice și logice, pentru ca apoi să o lăsăm deoparte. Atunci când ne identificăm total cu ea, devenim sclavii propriei suferințe. Credem că suntem vocile din capul nostru, dar în realitate, noi suntem Ființa din spatele gândirii, liniștea din spatele zgomotului mental, observatorul tăcut al propriilor noastre tipare.

Aducând prezentul în ceea ce simțim și anulând identificarea cu „corpul-durere” (acele emoții vechi care ne controlează), ne transformăm experiența. Încetăm să mai fim martorii neputincioși ai propriului comportament și devenim, în sfârșit, liberi.


Fie că privim prin lentila psihologiei moderne, a filosofiei sau prin tradiția creștină, concluzia este aceeași: liniștea nu se găsește în zgomotul gândurilor, ci în spațiul dintre ele.

Biblia ne îndeamnă, prin vocea Mântuitorului, să nu ne lăsăm copleșiți de grijile zilei de mâine, ci să fim prezenți în „acum”. Tot acolo aflăm că trebuie să ne păzim inima mai mult decât orice, căci ea este izvorul vieții noastre. Atunci când învățăm să fim observatorii propriei minți, lăsăm inima să aducă acea claritate și pace despre care vorbeau Sfinții Părinți – acei mari trăitori care au înțeles, cu secole în urmă, că paza gândurilor este calea către libertatea sufletului.
 

Inima ca personificare a Ființei

În poveștile Lior, am căutat un mod simplu și familiar prin care copiii (și nu numai ei) să poată observa multitudinea de gânduri care ne înconjoară și ne fură de la momentul prezent. Am pus „lupa” pe acele gânduri negative, obsesive sau paranoice care ne șoptesc constant că ceva rău se va întâmpla.

În mijlocul acestui vârtej am adus Inima — personificarea Ființei noastre, a sinelui interior. Am vrut să arăt cât de necesare sunt emoțiile în viața noastră, dar și cum, atunci când rămân neobservate, ele se pot transforma în furie sau se manifestă prin diverse afecțiuni ale corpului.

Lior, Mintea în scurtcircuit nu este doar o poveste; este o invitație de a vedea mecanismele minții și de a alege, în schimb, claritatea inimii.

Iar pentru a trece de la teorie la practică, ne pot fi de folos unelte simple.

Ancore în mijlocul furtunii:

1. Metoda 5-4-3-2-1

La Idearium, credem că liniștea nu este un lux, ci o necesitate. Pentru a părăsi „etajul” gândirii compulsive și a reveni în corp, acolo unde viața se întâmplă cu adevărat, putem folosi o punte senzorială numită Metoda 5-4-3-2-1:

• 👁️ VEZI (5 lucruri): Identifică 5 obiecte din jurul tău. Observă lumina, formele, spațiul dintre ele. Fii doar observatorul tăcut.

• 🤚 ATINGE (4 lucruri): Simte 4 texturi diferite. Răceala metalului, finețea unui material sau rugozitatea lemnului. Atingerea ne aduce instantaneu în senzația pură a momentului.

• 👂 AUZI (3 sunete): Ascultă sunetele fără să le analizezi. Doar lasă-le să treacă prin tine.

• 👃 MIROASE (2 mirosuri): Aroma cafelei sau mirosul inconfundabil al unei cărți noi. Mirosul trezește prezența.

• 👅 GUSTĂ (1 gust): Concentrează-te pe o singură senzație gustativă sau pe relaxarea maxilarului.
  
  Obiectele senzoriale: „Scurtături” către calm.

Poate te întrebi de ce creăm la Idearium obiecte imprimate 3D și ce legătură au acestea cu convingerile noastre profunde despre parenting, prezență și autocunoaștere.

Răspunsul este simplu: creativitatea apare atunci când mintea este liniștită. Mai mult decât atât, când gândurile se domolesc, se creează un spațiu de siguranță în care însăși mintea găsește terenul propice pentru a se dezvolta armonios.

Obiectele cu texturi și mișcări speciale, ce produc un sunet blând, activează simultan trei dintre simțurile descrise mai sus. Prin această stimulare senzorială, ele ne ancorează în momentul prezent, eliberând mintea de agitație și lăsând loc inteligenței și creativității să se manifeste natural.

Fidget-urile sau dragonii noștri nu sunt doar obiecte de joacă; ele sunt instrumente de reglare. Ele devin „irezistibile” pentru că activează simțurile care ne forțează să revenim în prezent, fără efort:

• Vizual: Mișcarea repetitivă atrage privirea și „liniștește” nevoia creierului de a căuta tipare.

• Tactil: Suprafețele mate sau texturate oferă siguranță sistemului nostru nervos.

• Auditiv: Sunetele mici, „albe”, oferă satisfacție și reduc agitația (efectul ASMR).
   

În timp ce copiii le aleg instinctiv pentru a-și regla starea, noi, adulții, le folosim ca pe o „scurtătură” către focus și pace. Ele ne ajută să devenim acei observatori tăcuți despre care vorbește Tolle.

Concluzie

Fie că scriu o poveste sau modelez un obiect senzorial, scopul meu este același: să creez punți către liniște. Simțurile noastre sunt porțile către conectarea cu noi înșine.

Data viitoare când simți că marea vieții este prea agitată, oprește-te. Respiră. Atinge ceva care îți place. Ești aici. Ești în siguranță. Liniștea a fost mereu în interiorul tău, uneori are nevoie doar de un mic ghidaj pentru a fi regăsită.

Există și alte metode valoroase de a reveni în prezent, poate cea mai importantă fiind conectarea cu noi înșine și cu semenii noștri. Voi povesti mai multe despre acest subiect într-un articol viitor despre EFT (Terapia Centrată pe Emoții), formulată de Sue Johnson, și despre cum a fost această experiență pentru mine. O altă metodă esențială este respirația și tehnicile specifice de calmare. Din toate acestea, am „ascuns” câteva sugestii prețioase chiar în paginile cărților cu Lior.
 

Tu ce simț folosești cel mai des ca să te liniștești?
 

📖 Hrană pentru minte și inimă: Explorează resursele și cărțile noastre 

 

📦 Explorează uneltele prezenței: Vezi colecția Idearium